Definita „check-in”-ului
Check-in este un termen care in limba engleza are sensul de „a te inregistra” si care se foloseste pentru a-ti confirma prezenta undeva, fie ca e vorba de hoteluri, aeronave, ambarcatiuni sau chiar retele de socializare.
La hoteluri sau pensiuni, check-in-ul presupune ca persoana care doreste sa inchirieze o camera primeste cheia si semneaza contractul de cazare. Pentru procedura inversa – respectiv parasirea hotelului – se foloseste termenul antonim: „check-out”.
Pe aeroporturi, check-in-ul este o procedura ceva mai complicata, presupunand nu doar confirmarea prezentei la bordul aeronavei si emiterea tichetului de imbarcare in baza rezervarii si a documentelor de identitate, dar si cantarirea bagajelor, sortarea si verificare acestora, plasarea in aeronava si alte posibile proceduri legate de siguranta zborului. Unele companii low-cost accepta si o procedura de check-in on-line, asta insemnand ca posesorul unei rezervari cu plata confirmata poate completa on-line formularul de check-in, urmand ca la aeroport sa i se emita doar tichetul de imbarcare. Exista tendinta de a se renunta la check-in-ul online, din cauza dezavantajelor precum erorile de completare, neintelegerea corecta a procedurii etc.
Pe site-urile de socializare precum Facebook sau Google +, expresia „check-in” se foloseste pentru a marca prezenta intr-un loc, de obicei un loc public, precum un club, bar etc. Serviciile de localizare automata (prin GPS sau in functie de retetaua de telefonie) simplica mult aceasta procedura, pentru ca dispozitivul de tip smart-phone sau tableta identifica locul in care posesorul se afla, asa incat acesta trebuie doar sa confirme, daca doreste, ca se afla acolo.
