Pseudo-kinegeticos, varianta scotiana cu aroma de pasivitate romaneasca

Ieri am ajuns prin Vama Veche. Nu, acesta nu este un text despre cat a decazut Vama in ultimii ani, despre cat de „comerciala” a devenit – in ceea ce ma priveste e oricum o naivitate sa speri ca, odata ce s-a deschis prima carciuma (cand am ajuns eu prima data in Vama erau doar doua, Stuf si Bibi), nu vor mai urma si o a doua, treia, treizecea, cu consumatorii aferenti.

Nici despre mizeria, despre uratenia, constructiile haotice, nerespectand niciun principiu de unitate. Sau, pur si simplu, negand nu principiile estetice, astea sunt deja fasoane, ci chestiuni de bun-simt care fac o asezare sa nu arate ca o gramada de obiecte desperecheate, adunate laolalta de vointa unui zeu capricios si amnezic.

Vama era asa cum m-am obisnuit cu ea in ultimii ani, iar perioada de cantat prohodul si purtat doliu s-a cam incheiat in ceea ce ma priveste. Despre altceva voiam sa va vorbesc. Plimbandu-ma pe aleeea construita acum ceva veri, aceea destinata ciclistilor pe care inca n-am reusit sa-i identific desi exista un centru de inchiriat biciclete, dar care si-a dovedit totusi utilitatea, macar pentru faptul ca ai cum ocoli gropile de pe drumul de langa care se umplu de la cea mai usoara ploaie, vad fluturand niste steaguri. „Stopfracturare.ro”, „Nu fracturati Romania”. Asta se citea pe ele.

Mai incolo, multimea dantuia vesela pe plaja la Stuf

Oare vor dansa cu acelasi foc atunci cand vor incepe exploatarile gazelor de sist in perimetrul Vama Veche? Macar de dragul circului – luam drept buna necesitatea celor doua elemente esentiale, paine si circ, starii de confort a unei comunitati – puteau reactiona. Sa faci baie intr-o mare poluata nu cred ca e prea placut.

Azi, vad enormitatea cu scotianul-vanator. Pentru cei care nu stiu despre ce e vorba: organizatorului scotian al unei vanatori, preconizate in octombrie, i-a fost trimis de catre o doamna urmatorul apel Please, don’t kill our bears. Acestui apel, George Richmond Elliot i-a raspuns astfel: Yes, we will kill all your bears, all your birds from the Danube Delta, all your capercailles, all your wild boars and all your red deers. You are a cheap country, with cheap rulers, corruptpoliticians, and this is what you deserve.

Dincolo de indignarea pe care un asemenea dispret exprimat fatis o trezeste, as vrea sa ne dam seama ca marele vinovat nu este scotianul de a carui existenta nici nu stiam pana astazi. Ci guvernele noastre si noi insine. Guvernele pentru coruptie, pentru faptul ca ne vand la un pret nimic, pentru ignoranta si lipsa de profesionalism, pentru minciuna sfruntata (tineti minte ce declaratii faceau reprezentantii USL pe vremea cand erau in opozitie referitor la gazele de sist si cum s-a schimbat pozitia lor cu 180 de grade imediat ce s-au vazut la guvernare) si noi insine. Scotianul nu spune nicio minciuna, el doar profita de o stare de fapt deja existenta.

Pentru ca dansam conga in loc sa ne aparam. Pentru ca zacem abrutizati si ignoranti, indopati cu talk showuri asa-zis politice, dar care seamana din ce in ce mai mult cu zvarcolirile porno-agramate de pe canapelele lui Maruta si Capatos, in loc sa iesim in strada, sa cerem legislatii care sa ne apere, nu sa ne ucida, pe noi, odata cu ursii si cu tot ce respira in tara asta.

Cateva date seci:

1. in Romania mai sunt 6000 de ursi bruni. In toata Europa, 14 000. Inainte de revolutie, aveam 12 000 de exemplare.
2. din aceste sase mii, hrana mai exista doar pentru patru mii. Acesta este motivul pentru care turistii dau peste ursi in statiuni. Nu o dragoste subita pentru specia umana. Ci foamea!
3. de ce nu mai exista hrana? Pentru ca s-au defrisat suprafete imense de paduri. De ce s-au defrisat? Coruptia si legislatia deficitara. Pentru asta nu e de vina scotianul, scotianul e doar beneficiarul lor, ci ai nostri. Da, ai nostri, votati si legitimati de noi sa ne reprezinte.
4. s-au defrisat 4 milioane de hectare de paduri. Asa s-au evaporat surse de hrana importante pentru ursi.
5. teoretic, vanatoarea de ursi e interzisa. E permisa “recoltarea”. In practica, e acelasi lucru. In fiecare sezon, se acorda o “derogare”. Adica, permisiunea de a omori legal, cu acte in regula, un anumit numar de exemplare. De pilda, conform domnului Florin Stoican, militant si activist in domeniu, derogarea din sezonul 2012-2013 a fost facuta pentru 335 ursi, 510 lupi si 420 pisici salbatice. Prin astfel de derogari, din 2000 pana in prezent, au fost vanati in cifrele oficiale: 3600 ursi, 5319 lupi, 915 rasi si 5839 pisici salbatice. Nu e mirare ca Romania e paradisul vanatorii in Europa.
6. scotianul spune in anuntul sau ca in Romania se platesc 4500 euro pe cap de urs, dar directorul Romsilva spune intr-un interviu Mediafax ca sumele sunt de la 5000 in sus. Unde e adevarul? Nu ca am crede cu adevarat ca se si declara toate exemplarele vanate.

George Richmond Elliott invita la o noua vanatoare in octombrie. In padurile acestei tari slabe, cu politicieni corupti, dupa cum pe buna dreptate spune. Eu sper ca acum sa nu ne rezumam la a-l injura pe respectivul prin toate colturile, la o cheltuire inutila de energie, fara efecte, dupa care sa ne intoarcem apatici la portia zilnica de tabloide.

Nu e vreo smecherie nici sa ne batem ca studenta de zilele trecute cu pumnul in piept, urland ce frumos e la noi si ce urat la altii, sarind din groapa nationalismului legiotard in cea a generalizarilor rasiste, asa cum am vazut ca unii au inceput s-o faca. Nu uitati: nu George Richmond Elliott e ministrul mediului la noi. Nici cei de la Chevron nu sunt. Guvernantii nostri sunt cei care pun pusca si sonda in mainile unor, pana la urma, oameni de afaceri.